Zgâri-Zgâri

Se spune că majoritatea oamenilor nu-și amintesc prea mult de ceea ce se întâmplă înainte de vârsta de 3 ani, iar eu nu fac excepție. Probabil că de aceea nu am multe amintiri cu mama mea, dar pe acelea pe care le am, le-am păstrat si rememorat cu sfințenie.

O astfel de memorie este "Zgâri-Zgâri" (I suppose that's scratchy-scratchy in English). Mama avea mâini delicate cu degete lungi, subțiri și chiar și atunci când unghiile ei nu erau prea lungi, erau perfect manicurate și oricum, au fost cele mai lungi pe care le-am văzut în copilăria mea. Uneori, când povestea de culcare, citită dintr-o carte mare a povestirilor de copii ("Basme") nu era de ajuns, ceream "zgâri-zgâri" și dacă avea chef, zgâri-zgâri venea in vizita. Structura dramatică a povestii nu era supra-complexă și consta în principal în mișcarea mâinii, ca o baghetă magică a păcii și relaxării și zgârierea cearșafului, făcând un sunet care ar fi trezit pana si pisica din cel mai adânc somn , daca am fi avut una. Totuși, cumva, adesea asta a fost tot ce mi-a trebuit ca să renunț în cele din urmă la fantomele hiperactivității și să adorm.